Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNHĂMÁT1 s. n. Înhămare. – V. înhăma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNHĂMÁT2, -Ă, înhămați, -te, adj. 1. Cu hamurile puse; prins la căruță, la trăsură, la sanie etc. ♦ (Rar; despre vehicule) La care s-au înhămat caii sau alte animale de tracțiune; tras de cai sau de alte animale de tracțiune. 2. Fig. Angajat la realizarea unui lucru dificil. – V. înhăma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNHĂMÁT s. v. înhămare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înhămát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracțiune; a pune calul sau un alt animal de tracțiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. – În + ham.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNHĂMÁ înhám tranz. 1) (mai ales cai) A atașa la un vehicul (pentru a trage) cu ajutorul hamurilor. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înjuga. /în + ham
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNHĂMÁ vb. 1. a prinde, a pune. (~ caii la căruță.) *2. (fig.) a se înjuga. (S-a ~ la o muncă grea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A înhăma ≠ a deshăma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înhămá vb., ind. prez. 1 sg. înhám, 2 sg. înhámi, 3 sg. și pl. înhámă; conj. prez. 3 sg. și pl. înháme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink