ÎNJUNGHIETÚRĂ, înjunghieturi, s. f. 1. Senzație dureroasă vie (ca de înjunghiere); junghi. 2. Rană produsă prin înjunghiere; locul unde a fost înfiptă lama cu care s-a înjunghiat. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNJUNGHIETÚRĂ s. v. junghi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înjunghietúră s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. înjunghietúrii; pl. înjunghietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink