Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNJURÁ, înjúr, vb. I. Tranz., intranz. și refl., recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. – Lat. injuriare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNJURÁ vb. a d****i, a ocărî, (livr.) a invectiva, (înv. și pop.) a măscări, (pop.) a stropși, a sudui, (prin Ban.) a târtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăla, (înv. și pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirisi. (De ce îl ~ toată ziua?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înjurá vb., ind. prez. 1 sg. înjúr, 3 sg. și pl. înjúră, perf. s. 1 sg. înjurái
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNJURÁ înjúr 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase (în forma unei imprecații); a sudui. 2. tranz. (persoane) A trata cu vorbe necuviincioase. /<lat. injurare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)