Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNMIRESMÁT, -Ă, înmiresmați, -te, adj. Care produce sau conține o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – V. înmiresma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNMIRESMÁT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămâiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~ de flori.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNMIRESMÁ ~éz tranz. (spații) A umple cu miros plăcut; a parfuma; a îmbălsăma. /în + mireasmă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMIRESMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNMIRESMA. 2) Care răspândește mireasmă; care este plăcut mirositor. /v. a înmiresma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMIRESMÁ vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înmiresmá vb., ind. prez. 1 sg. înmiresméz, 3 sg. și pl. înmiresmeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink