Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNMULȚÍRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (înv.) multi-plicație. (Operația de ~.) 2. mărire. (~ unei sume de zece ori.) 3. creștere, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la ...) 4. (BIOL.) prăsire, prăsit, procreare, reproducere, repro-ducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înmulțire ≠ împărțire, împuținare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înmulțíre s. f., g.-d. art. înmulțírii; pl. înmulțíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNMULȚÍ, înmulțesc. vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNMULȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se înmulțească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNMULȚÍ se ~éște intranz. 1) A crește cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulți); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMULȚÍRE ~i f. 1) v. A ÎNMULȚI și A SE ÎNMULȚI. 2) (în opoziție cu împărțire) Operație aritmetică prin care un număr (deînmulțitul) este mărit de atâtea ori câte unități are alt număr (înmulțitorul). ◊ Tabla ~ii tablă în care sunt înscrise operațiile de înmulțire între ele a numerelor de la 1 până la 10. /v. a înmulți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMULȚÍ vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) înmulți ≠ a (se) împuțina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înmulțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmulțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink