Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNMÂNÁRE s. f. Acțiunea de a înmâna; remitere, predare. – V. înmâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNMÂNÁRE s. 1. încredințare, predare, remitere, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. v. predare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înmânáre s. f., g.-d. art. înmânării, pl. înmânări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda în mână ceva cuiva. – În + mână.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNMÂNÁ ~éz tranz. A da în mână; a preda; a remite. ~ un aviz. ~ o scrisoare. /în + mână
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNMÂNÁ vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. v. preda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înmâná vb., ind. prez. 1 sg. înmânéz, 3 sg. și pl. înmâneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink