Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNNOPTÁRE s. f. Faptul de a (se) înnopta; cădere a nopții, înnoptat1. – V. înnopta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNNOPTÁRE s. înnoptat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înnoptáre s. f., g.-d. art. înnoptării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNNOPTÁ ~éz intranz. (despre persoane) 1) A se reține sau a rămâne până la căderea nopții; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNNOPTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNNOPTÁ vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înnoptá vb., ind. prez. 1 sg. înnoptéz, 3 sg. și pl. înnopteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink