ÎNNĂDITÚRĂ, înnădituri, s. f. Bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit. – Înnădi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNNĂDITÚRĂ s. nadă. (A pune o ~ la ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înnăditúră s. f., g.-d. art. înnăditúrii; pl. înnăditúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink