ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNOTĂTÓR s. v. marinar, navigator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înotătór adj. m., s. m., pl. înotătóri; (ființă, aripioară) f. sg. și pl. înotătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNOTĂTOÁRE ~ f. Organ de înot la unele animale acvatice; aripioară. ~ pectorală. /a înota + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNOTĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înoată. /a înota + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNOTĂTÓR2 ~i m. și f. Persoană care practică înotul. /a înota + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNOTĂTOÁRE s. (ANAT.) aripă, aripioară. (~ crapului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink