ÎNROBITÓR, -OÁRE, înrobitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNROBITÓR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înrobitor ≠ dezrobitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înrobitór adj. m., s. m., pl. înrobitóri; f. sg. și pl. înrobitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNROBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane, popoare) Care subjugă, aduce în stare de robie pe alții. /v. a înrobi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink