Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înrudi (verb) , înrudire (substantiv feminin)   
ÎNRUDÍRE, înrudiri, s. f. Faptul de a se înrudi; rudire. – V. înrudi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNRUDÍRE s. 1. (înv. și reg.) rudire, (Mold. și Bucov.) înnemurire. (~ lor prin căsătorie.) 2. v. rudenie. 3. v. potrivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înrudíre s. f., g.-d. art. înrudírii; pl. înrudíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNRUDÍ, înrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri. 2. Fig. A avea caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva. – În + rudă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎNRUDÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni rudă (unul cu altul); a se înnemuri. 2) A fi rudă (unul cu altul). 3) fig. A căpăta trăsături comune. /în + rudă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNRUDÍ vb. (Mold. și Bucov.) a se înnemuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înrudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrudésc, imperf. 3 sg. înrudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrudeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)