Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A m**a pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A m**a ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTÍNGE vb. v. înm**a, m**a, uda, umezi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întínge (întíng, întíns), vb. – A m**a, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Pușcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuși, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s. f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
întínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. întíngă; ger. întingând; part. întíns
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNTÍNGE întíng tranz. fam. (pâinea, mămăliga etc.) A m**a într-un produs alimentar (mai ales lichid). ~ mămăliga în mujdei. ~ pâinea în sare. /<lat. intingere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink