Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNTORTOCHÉRE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – V. întortochea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTORTOCHÉRE s. v. cotitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întortochére s. f., g.-d. art. întortochérii; pl. întortochéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTORTOCHEÁ, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTORTOCHEÁ ~éz tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNTORTOCHEÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTORTOCHÉRE ~i f. 1) v. A ÎNTORTOCHEA și A SE ÎNTORTOCHEA. 2) Mulțime de cotituri. 3) Lipsă de sistem într-o acțiune sau într-un lucru. /v. a (se) întortochea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
întortocheá vb., ind. prez. 1 sg. întortochéz, 3 sg. și pl. întortocheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întortochéze; ger. întortochínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink