ÎNTORTOCHETÚRĂ, întortocheturi, s. f. Cotitură, sinuozitate (a unui drum). ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – Întortochea + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTORTOCHETÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. încâlci-tură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întortochetúră s. f., g.-d. art. întortochetúrii; pl. întortochetúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTORTOCHETÚRĂ ~i f. rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; învârtecuș. /a (se) întortochea + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink