ÎNTREBĂTÓR, -OÁRE, întrebători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTREBĂTÓR adj. v. interogativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întrebătór adj. m., pl. întrebătóri; f. sg. și pl. întrebătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTREBĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care întreabă; care exprimă o întrebare; cu nedumerire; interogativ. Privire ~oare. A se uita ~. /a întreba + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEMN ÎNTREBĂTÓR s. v. semnul întrebării.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink