ÎNTREGULÉȚ, întreguleți, adj. (Fam., întărind pe „întreg”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
întreguléț adj. m., pl. întreguléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink