ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre, adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNTRERUPĂTÓR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întrerupătór adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. și pl. întrerupătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
întrerupătór s. n., pl. întrerupătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTRERUPĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv care întrerupe sau restabilește un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink