Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNTURNÁT s. n. Înturnare. – V. înturna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTURNÁT s. v. înapoiere, întoarcere, reve-nire, venire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înturnát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNTURNÁ întórn tranz. 1) A face să se întoarne; a înapoa; a întoarce. 2) (despre boli sau alte stări) A lovi din nou; a întoarce. /în + a turna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNTURNÁ mă întórn intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se întoarce. 2) înv. A se întoarce cu fața (spre ceva sau cineva). /în + a turna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, întoarce, plăti, reapărea, recidiva, restitui, reveni, veni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înturná vb., ind. prez. 1 sg. întórn, 3 sg. și pl. întoárnă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink