ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTÂIETÁTE f. Însușirea de a fi întâiul (în timp, în rang, în drepturi); prioritate. A avea ~. A da ~. A ține ~ea. [Sil. -tâ-ie-] /întâi + suf. ~etate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTÂIETÁTE s. v. prioritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întâietáte s. f., g.-d. art. întâietății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink