ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNTÂMPLĂTÓR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. v. neprevăzut. 3. ar-bitrar. (O alegere ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
întâmplătór adj. m., pl. întâmplătóri f. sg. și pl. întâmplătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTÂMPLĂTÓR1 adv. Din întâmplare. /a întâmpla + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTÂMPLĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întțmpla + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink