Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNVECINÁRE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina; vecinătate. – V. învecina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
învecináre s. f., g.-d. art învecinării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVECINÁ ~éz tranz. rar A face să se învecineze. /în + vecin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNVECINÁ mă ~éz intranz. 1) A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun; a se mărgini. 2) A deveni vecin; a se face megieș. /în + vecin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVECINÁ vb. a se mărgini, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se ~ la sud cu ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înveciná vb., ind. prez. 1 sg. învecinéz, 3 sg. și pl. învecineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink