ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVELÍȘ s. 1. v. îmbrăcăminte. 2. v. acoperiș. 3. (BOT.) înveliș vegetal v. vegetație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
învelíș s. n., pl. învelíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVELÍȘ ~uri n. 1) v. ÎNVELITOARE. 2) Strat exterior al unui obiect sau al unui organism. /a înveli + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink