Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înverșuna (verb tranzitiv) , înverșunare (substantiv feminin)   
ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVERȘUNÁRE s. 1. îndârjire, (livr.) obstinație, (rar) îndârjeală. (E de-o ~ condamnabilă.) 2. v. dârzenie. 3. v. furie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înverșunáre s. f., g.-d, art. înverșunării; pl. înverșunări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVERȘUNÁ ~éz tranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNVERȘUNÁ mă ~éz intranz A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVERȘUNÁ vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înverșuná vb., ind. prez. 1 sg. înverșunéz, 3 sg. și pl. înverșuneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)