Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
ÎNVEȘMÂNTÁRE, înveșmântări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [Var.: învesmântáre, învestmântáre s. f.] – V. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVEȘMÂNTÁRE s. v. îmbrăcare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înveșmântáre s. f., g.-d. art. înveșmântării; pl. înveșmântări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNVEȘMÂNTÁ ~éz tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVEȘMÂNTÁ vb. v. îmbrăca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înveșmântá vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmânteáză/înveșmântă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)