ÎNVINGĂTÓR, -OÁRE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVINGĂTÓR adj., s. v. victorios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Învingător ≠ biruit, învins
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
învingătór adj. m., s. m., pl. învingătóri; f. sg. și pl. învingătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNVINGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care a învins; biruitor; triumfător; victorios. Ostași ~ori. /înving + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVINGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a obținut o victorie sau un succes. /înving + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink