Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNVOINICÍ, învoinicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
învoinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicésc, imperf. 3 sg. învoiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învoiniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNVOINICÍ ~ésc tranz. fam. A face să se învoinicească. /în + voinic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNVOINICÍ mă ~ésc intranz. A căpăta forțe fizice și/sau morale; a prinde puteri; a deveni voinic; a se împuternici. /în + voinic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A se învoinici ≠ a se moleși
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink