ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
învăluiálă s. f., g.-d. art. învăluiélii; pl. învăluiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink