ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. – Învățător + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNVĂȚĂTORÍME f. (colectiv de la învățător) 1) Totalitate a învățătorilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); corpul învățătoresc. 2) Mulțime de învățători. /învățător + suf.~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNVĂȚĂTORÍME s. (pop. și fam.) dăscălime. (Întreaga ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
învățătoríme s. f., g.-d. art. învățătorímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink