ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNĂBUȘITÓR adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. sufocant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înăbușitór adj. m., pl. înăbușitóri; f. sg. și pl. înăbușitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNĂBUȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înăbușă; sufocant. O căldură ~oare. /a înăbuși + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink