Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înșfăca (verb tranzitiv) , înșfăcare (substantiv feminin)   
ÎNȘFĂCÁRE s. f. Acțiunea de a înșfăca; apucare bruscă, violentă; înhățare. – V. înșfăca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȘFĂCÁRE s. v. înhățare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înșfăcáre s. f., g.-d. art. înșfăcării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȘFĂCÁ, înșfác, vb. I. Tranz. A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța. – Cf. bg. hváštam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNȘFĂCÁ înșfác tranz. A apuca brusc și cu putere; a înhăța. [Sil. în-șfă-] /în + bulg. hvatam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNȘFĂCÁ vb. v. înhăța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înșfăcá (înșfác, înșfăcát), vb. – A apuca brusc, a înhăța. – Var. înfășca. Bg. hvaštam, faštam (Cihac, II, 148; DAR), cu pref. în-. După Giuglea, Dacor., III, 622, din gr. σφηϰόω „a strînge”, ceea ce pare mai puțin probabil.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
înșfăcá vb., ind. prez. 1 sg. înșfác, 2 sg. înșfáci, 3 sg. înșfácă; conj. prez. 3 sg. și pl. înșfáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)