Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
ÃŽNÈšELEPCIÚNE s. f. Capacitate superioară de înÈ›elegere È™i de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderaÈ›ie determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȚELEPCIÚNE s. 1. (latinism rar) sapiență, (înv.) înțelepție, mândrie, mândroste, preamândrie. (~ lui era vestită.) 2. filozofie. (Din ~ poporului român.) 3. chibzuială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înțelepciúne s. f., g.-d. art. înțelepciúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÃŽNÈšELEPCIÚNE ~i f. 1) Facultatea de a înÈ›elege È™i de a judeca adânc lucrurile. 2) Judecată cumpănită; chibzuială. ◊ Cu ~ cumpătat. [G.-D. înÈ›elepciunii] /<lat. intellectio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink