ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, adj. 1. Care înțeapă (1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă. 2. Fig. Sarcastic, ironic. – Înțepa + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȚEPĂTÓR adj. 1. pișcător. (Insectă ~oare.) 2. v. țepos. 3. v. ascuțit. 4. v. înăsprit. 5. v. picant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNȚEPĂTÓR adj. v. epigramatic, ironic, persiflant, persiflator, sarcastic, satiric, zeflemist, zeflemitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înțepătór adj. m., pl. înțepătóri; f. sg. și pl. înțepătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȚEPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înțeapă. 2) (despre miros sau gust) Care produce o senzație asemănătoare cu o înțepătură. 3) fig. Care conține aluzii răutăcioase; usturător; pișcător; corosiv; urzicător; îmbolditor; mușcător. Glumă ~oare. /a înțepa + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink