Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎNȚESÁRE, înțesări, s. f. Acțiunea de a (se) înțesa. – V. înțesa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înțesáre s. f., g.-d. art. înțesării; pl. înțesări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȚESÁ, înțés, vb. I. Tranz. A vârî, a băga într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se înteți. – Cf. sl. čestŭ „gros, des”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNȚESÁ înțés tranz. 1) rar (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui; a îmbulzi; a bâcși. 2) (recipiente) A umple până la refuz. /<lat. intexare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNȚESÁ vb. a (se) împânzi, a (se) umple, (fig.) a (se) împăna. (Ulițele s-au ~ de oameni.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înțesá (înțés, înțesát), vb. – A umple, a ticsi, a îndesa. Lat. incessare, „a invada, a pătrunde”, intensiv de la incedĕre. Rezultatul normal, *incesa, a suferit o disimulație c..s › ț..s, ca în cesală › țesală; și, apropiat astfel fonetic de țese, a căpătat un sens confuz secundar de „a se amesteca”, cf. DAR. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; Țicăloiu, ZRPh., XLI, 589); din lat. *intexare în loc de intexĕre (Pușcariu, Dacor., IV, 705; DAR), bazat pe sensul secundar menționat, care nu ajunge pentru a explica semantismul, din lat. *insitiare (Giuglea, Dacor., II, 823); din lat. *insatiātus, printr-o metateză de la *însățat (Pascu, Arch. Rom., VIII, 556); de la *înțesta, bazat pe țeastă „vîrf, culme” (Iordan, BF, II, 198).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
înțesá vb., ind. prez. 1 sg. înțés, 3 sg. și pl. înțeásă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink