Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înțina (verb tranzitiv) , înținare (substantiv feminin)   
înțináre s.f. (pop.) 1. tăiere parțială a unui copac, încât să se mai țină. 2. rezemare ușoară a unei uși.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNȚINÁ ~éz tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
înținá, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înținá (înținéz, át), vb.1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
înținá vb., ind. prez. 1 sg. înținéz, 3 sg. și pl. înțineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)