ÎNȚĂRCĂTOÁRE, înțărcători, s. f. Loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare. – Înțărca + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înțărcătoáre s. f., g.-d. art. înțărcătórii; pl. înțărcătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȚĂRCĂTOÁRE ~óri f. Loc unde sunt păscuți izolat mieii înțărcați. /a înțărca + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink