ȘÁGĂ, șăgi, s. f. (Pop.) Glumă. ◊ Loc. adv. În șagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără șagă = în mod serios. ◊ Loc. vb. A face șagă = a șugui; a glumi. ◊ Expr. Nu-i vreme de șagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de șagă = a începe să devină lucru serios. A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcții negative sau interogative); A fi (sau a-i părea cuiva) (de) șagă (sau lucru de șagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanță. – Din bg. šega.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÁGĂ s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șágă (șégi), s. f. – Glumă, poznă. Sl. šega, šuga (Cihac, II, 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan, Dift., 73; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. bg., sb. šega, šag, alb. šakë. – Der. șagaci,adj. (glumeț); șăgalnic, adj. (hazliu), var. șegalnic; șeganie, s. f. (înv., glumă); șegui (var. șugui), vb. (a glumi), din sl. šegovati, šegują.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șágă s. f., g.-d. art. șăgii, pl. șăgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÁGĂ șăgi f. pop. Faptă sau vorbă plină de haz, menită să producă veselie; glumă. ◊ În ~ fără intenții rele; în glumă. Fără ~ cu toată seriozitatea. Nu ~ în toată puterea cuvantului. A se întrece cu ~a a întrece măsura; a-și permite prea multe. A lăsa ~a (la o parte) a înceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. šega
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink