ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță. 2. roată de transmisie fără spițe. (< germ. Scheibe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘÁIBĂ s. v. rondelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÁIBĂ s. v. semn, țintă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șáibă s.f. (reg.) teaca baionetei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÁIBĂ ~e f. 1) Piesă mică, subțire și rotundă, cu gaură la mijloc, care se introduce între șurub și piuliță, pentru a asigura o îmbinare mai bună; rondelă. ~ acționată. 2) Roată pe care se îmbracă cureaua de transmisie. ~ de siguranță. /<germ. Scheibe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink