ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÁICĂ s. v. gamelă, șlep.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șáică2, șăici și șáice, s.f. (reg.) 1. gamelă. 2. cantitate de mâncare dintr-o gamelă. 3. vas de tinichea pentru adus apă. 4. cazan mic. 5. cratiță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șáică3, șăici, s.f. (reg.) bucată de sfoară sau de curea cu care se leagă biciul de codiriște.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șáică (șéici), s. f. – Barcă, barjă. – Var. Mold. șeică. Tc. șaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka. – Der. șaicar (var. șeicar), s. m. (luntraș).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șáică s. f., g.-d. art. șăicii; pl. șăici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÁICĂ șeici f. înv. reg. Ambarcație cu pânze sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită, mai ales, pe fluvii navigabile pentru transportul de mărfuri. /<sb. šajka, turc. sayka, bulg. šaika
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink