ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘAMOTÁR s.m. Șamotier. [< șamota + -ar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘAMOTÁR s. m. șamotier. (< șamota + -ar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘAMOTÁR s. v. șamotier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șamotár s. m., pl. șamotári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘAmotÁr ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de șamotare. 2) Muncitor spe-cializat în prelucrarea șamotei. /șamotă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink