ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărâme. 2. (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). – Cf. tc. sundurma „prispă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘANDRAMÁ s. v. magherniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șandramá (șandramále), s. f. – 1. Șopron, refugiu. – 2. Baracă, colibă, cocioabă. – Mr. săndărmae. Tc. sundurma (Șeineanu, II, 335; Tiktin; Lokotsch 1948), dar der. este dificilă fonetic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șandramá s. f., art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘandramÁ ~le f. 1) Construcție rudi-mentară din scânduri, făcută în spatele unei case țărănești. 2) Acoperiș de șindrilă. 3) Clă-dire mare, veche și dărăpănată. 4) fig. depr. Persoană ramolită și neputincioasă. /<turc. sondurma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink