ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Șase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un șase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul șase. (În componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șase ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șase ori pe atâta. (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte șase cărți. [Var.: șése num. card.] – Lat. *sess (= s*x).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÁSE interj. v. atenție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÁSE s. șesar. (Un ~ de treflă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÁSE num. card. ~ 2. (Argou, cu valoare de interjecție) Atenție! alertă! (din lat. s*x; cf. fr. vingt-deux = atenție! și rom. zexe)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șáse num. – 1. Numărul de după cinci. – 2. (Arg.) Atenție, ai grijă! – Var. Mold. șese. Mr. șase, megl. șasi, istr. șǫse. Lat. s*x (Tiktin, ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529; REW 7885; Pascu, Arhiva, XV, 447), cf. it. sei (v. mil. s*xe), prov. sieis, fr. six, cat. sis, sp., port. seis. Fonetismul este greu de explicat. E final se consideră de obicei analogic, ca în cinque, septem; dar există și posibilitatea unui e epentetic, comun în gr. din Italia de Sud (cf. Kapsmann, Byz. Z., XLVI). În compunere, șase se reduce de obicei la șai- (șaisprezece, șaizeci, în loc de șasesprezece, sașezeci, care nu se folosesc). Acest rezultat a fost considerat identic cu cel din it. (Tiktin), sau produs prin analogie cu doisprezece, treisprezece (Pușcariu), sau ca rezultat normal a lui s*x (Pascu). Pare mai curînd efectul unei disimilări: șesesprezece › *șaesprezece, datorat repeziciunii cu care se numără, ca în patrusprezece ‹ paisprezece (unde disimilarea se produce între tr și pr, cf. patruzeci, care nu are formă abreviată), ca și in limbajul familiar din Munt., treispece, paispce, cinspce etc. În fine, uzul argotic este greu de explicat, dar cf. fr. vingt-deux „atenție la” și rom. zexe „ei, ași!” din germ. sechs „șase”. Pentru această der. cf. Iordan, BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la șest, v. aici). – Der. șesime, s. f. (a șasea parte).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șáse num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÁSE1 num. card. Cinci plus unu. ~ mese. /<lat. s*x
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘÁSE2 m. 1) Număr constând din șase unități. Împărțiți ~ la doi. 2) Cifra 6 sau VI. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. s*x
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șáse súte num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink