ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc. adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de țigani nomazi. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., scr. šatra, magh. sátor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÁTRĂ s. așezare, sălaș. (~ de țigani.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÁTRĂ s. v. cort, prispă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șátră (șétre), s. f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaș portabil al țiganilor nomazi. – 3. Familie de țigani. – 4. Baracă, magherniță. – 5. (Maram.) Foișor. Sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. șetrar (var. șătrar), s. m. (țigan nomad; slujbaș al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); șetrărie, s. f. (slujba de șetrar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. șátrei; pl. șátre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÁTRĂ ~e f. 1) Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi. 2) Totalitate de corturi ale unei comunități de țigani nomazi. 3) Comunitate de țigani nomazi. 4) înv. Chioșc de scânduri acoperit cu pânză, în care negustorii își vindeau mărfurile la bâlci. [G.-D. șatrei] /<bulg., sb. šatră, ung. sátor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink