ȘCHIOPÉNIE, șchiopenii, s. f. (Rar) Starea celui șchiop (1); mers caracteristic celui șchiop. – Șchiop + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șchiopénie s. f. (sil. -ni-e), art. șchiopénia (sil. -ni-a), g.-d. șchiopénii, art. șchiopéniei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink