ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘCOLÁR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘCOLÁR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘCOLÁR s. v. discipol, elev, învățăcel, ucenic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
școlár s. m., adj. m., pl. școlári; f. sg. școláră, pl. școláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘCOLÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de școală; propriu școlii. An școlar. /școală + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘCOLÁR2 școlari m. Băiat care învață într-o școală; elev. /școală + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink