ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘELF s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. [Scris și schelf. / < germ. Schelf].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘELF s. n. regiune a fundului bazinelor oceanice între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. (< germ. Schelf)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șelf s. n., pl. șélfuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Șelf ~uri n. Continuare a uscatului în apele mării sau ale oceanului; platformă continentală; platou continental. /<germ. Schelf
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink