ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. (Livr.) Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘEMINÉU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘEMINÉU s. v. cămin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șeminéu s. n., art. șeminéul; pl. șeminéuri / șeminée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘEMINÉU ~ri n. livr. Sobă joasă cu vatră deschisă; cămin. [Sil. -mi-neu] /<fr. cheminée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink