ȘEPTÉL, șepteluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice crescute într-o gospodărie, într-o comună, într-o țară (pentru a obține un beneficiu economic). – Din fr. cheptel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘEPTÉL s.n. Numărul total al animalelor domestice ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei gospodării etc. [< fr. cheptel, cf. lat. capitale – ceea ce este principal într-o avuție].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
șeptél s. n., pl. șeptéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘEPTÉL ~uri n. Totalitate a animalelor domestice (de aceeași specie) crescute într-o țară, într-o regiune sau într-o gospodărie. /<fr. cheptel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink