Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șerbíre s. f., g.-d. art. șerbírii; pl. șerbíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘERBÍ ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de șerb; a iobăgi. Țăranii liberi erau șerbiți. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din șerb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘERBÍ vb. v. iobăgi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘERBÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șerbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerbésc, imperf. 3 sg. șerbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerbeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink