ȘERPIȘÓR, șerpișori, s. m. Diminutiv al lui șarpe; șerpurel; fig. om zglobiu, neastâmpărat. – Șarpe + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘERPIȘÓR s. (ZOOL.) șerpuleț, șerpurel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șerpișór s. m., pl. șerpișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘERPIȘÓR ~i m. (diminitiv de la șarpe) fig. Ființă vioaie neastâmpărată. /șarpe + suf. ~ișor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink