Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘERPUÍRE, șerpuiri, s. f. Faptul de a șerpui; șerpuială; sinuozitate. – V. șerpui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘERPUÍRE s. v. cotitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șerpuíre s. f., g.-d. art. șerpuírii; pl. șerpuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘERPUÍ ~iésc intranz. (despre drumuri, râuri etc.) A face cotituri pe parcurs; a-și schimba direcția, formând o linie ondulată, ca mersul șarpelui. /șarpe + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șerpuí vb., ind. prez. 3 sg. șerpuiéște, imperf. 3 sg. șerpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerpuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink